Warning: Use of undefined constant HEAD_LLENGUA - assumed 'HEAD_LLENGUA' (this will throw an Error in a future version of PHP) in /home/rocasin/public_html/ayllon.info/include/head.php on line 20
Ayllón - Sărbători
Ayllon - El Pueblo Español
VOLVER
Sărbătorile cele mai populare sunt mai ales sărbătoarea tradiţională în ziua Sfântului Mihai, Patron din Ayllón, pe 29 septembrie; şi cea mai modernă „Ayllón Medieval”, în ultimul sfârşit de săptămână al lunii iulie.

Sărbătorile Sfântului Mihai

Aceste sărbători durează cam o săptămână coincizând cu ziua 29 septembrie care este sărbătoarea patronului Sfânt Mihai. În prezent sunt în Barcelona şi pe vremea asta lucrez, prin urmare în prezent nu pot să merg în satul meu; dar când ajunge această zi îmi amintesc mereu de copilăria mea şi de tinereţea mea în petrecerile satului Ayllón şi mă las purtat de imaginaţia mea să mă duc pentru un moment în satul meu şi în acest fel pot să vă explic ce făceam:

Pentru o lună cei mai tineri ai satului în grupuri de prieteni pregăteam „peña”-ul, care consistă în amenajarea unui local pentru petreceri.


Acolo treceam după-amiezele, pictând, punând hârtii pe pereţi şi, cel mai important este că era o cale de a ne întâlni şi de a trece câteva ore distractive, delectând în felul nostru pentru că făceam ceva toţi împreună. Când ajungeau sărbătorile, fiecare „peña” îşi avea localul cât mai amenajat posibil. Se făcea un concurs pentru a determina „peña”-ul cel mai captivant dintre toţi. Acum cred că lucrul cel mai important nu era premiul, bănuiesc că pentru că „peña”-ul nostru nu câştiga şi nu-mi amintesc, dar rămâne în imaginaţia mea că era destul de motivant pentru că vroiam să-l facem cât mai bine posibil.

Sărbătoarea începea cu parada de dricurile reginei şi ale damelor de onoare, care fireşte erau fetele cele mai frumoase din sat. După aceea domnul primar îşi dădea discursul pentru a ne indica că începe, încă un an, sărbătorile patronului nostru Sfânt Mihai.


Nu lipsea nimeni, de la cel mai mic până la cel mai bătrân, ascultând cu entuziasm acele cuvinte pe care vroiau să ni le spună tuturor, spunând că ne întâlneam încă un an pentru a celebra sărbătorile satului nostru. Când se termina discursul începea muzica în piaţă, şi toţi cei care eram acolo dansam cu acea muzică, de care încă azi îmi amintesc: Joturile pe care atât de mult le ascult pentru că îmi plac, şi încă le ascult acasă din când în când. Treceam prin toate dintre „peña”-urile pentru a vedea cum îl decoraseră, şi beam o delicioasă limonadă pe care o pregătiseră toate dintre aceaste şi avea o savoare diferită în fiecare „peña”.

În aceste zile tot era bucurie şi forfotă, dar îmi amintesc de astea ca fiind nişte sărbători sănătoase. Beam un pic prea mult, dar asta era depăşit dormind un pic; şi în acest fel, dimineaţa eram pregătiţi pentru a începe încă o zi de sărbători. Muzicienii satului şi feciorii, atingând passacaglia-ul, mergeau din casă în casă, unde vreo fată se ducea la balcon pentru a-i vedea.

Lucrul care nu putea lipsi erau taurii. Ştiu deja că cineva poate să creadă că taurii nu-i plac pentru că este vorba despre maltratarea animalelor. Mie în mod particular nu-mi plăcea faptul de moartea taurului. Dar amintirea pe care o am este mai degrabă ambientul sărbătorii şi a muzicii.

Altceva interesant care se făcea erau concursurile şi activităţi pentru tot satul. De la cel mai mic până la cel mai vechi putea să participe. Unul dintre lucrurile făcute erau să-ne legăm picioarele şi trebuia să ajungem dintr-o parte în alta şi să umplem un paner de cartofi pentru a vedea cine îl lăsară mai plin.


Erau concursuri cu dansuri tipice: Paso Doble, tango şi desigur joturi; chiar şi concursul de forţă, trebuia să întindem o coardă pentru a vedea cine o ducea la grupul său. Pe scurt, era o săptămână haioasă pentru toţi.

Nu putea să lipsească diversiunea nocturnă în care grupuri muzicale dansau în piaţă şi în salonul de dans al satului.

 

Ayllón Medieval


O altă sărbătoare remarcabilă şi că în fiecare an câştigă mai multă importanţă este sărbătoarea numită „Ayllón Medieval”. Aceasta se celebrează în ultimul sfârşit de săptămână al lunii iulie. Se celebrează din 1997 şi în fiecare an vin mai multe persoane, atât oamenii satului şi ai satelor învecinate, cât şi vizitatoare din toate locurile. La început sărbătoarea doar era o zi, dar datorită participării sale mari, acum sunt două zile: sâmbăta şi duminica.

Această sărbătoare consistă într-o întoarcere la epoca medievală, în concret la anul 1423. Se produce o schimbare, sau mai degrabă, o autentică transformare.
Toată lumea satului, nişte săptămâni înainte, îşi schimbă aspectul actual cu altul pe care l-ar avea în acea epocă.
Participă tâmplarul, fierarul, zidarii şi, desigur, toate femeile satului care se dedică să facă costume pentru a pregăti toată familia.
Putem să vedem cum, de la bunicul până cel mai mic din casă, par să fi intrat în tunelul timpului pentru a intra în epoca cea mai splendoare a vârstei medievale din secolul al XV-lea.
Toate casele sunt decorate cu fanioane, steaguri şi scuturi corespunzătoare cu damele şi cavaleri care locuiesc acolo. Ies la stradă aşteptându-l pe monarhul. Orăşelul Ayllón celebrează aceste zile de sărbătoare organizând o piaţă în mijlocul pieţei principale care a fost transformată într-una din acea perioadă.








Toate persoanele locului, şi cele care doresc, se îmbracă ca şi cum ar fi din secolul al XV-lea, putând găsi cavaleri cu caii lor, dame de înalt neam, cerşetori, călugări, mauri şi creştini, şi o grămadă de personaje care aşteaptă sosirea Regelui Ioan II şi Contestabilul din Castilia, Don Álvaro de Luna. În timp ce aştepţi sosirea acestor ilustre personaje, poţi să delectezi de povestitorul care ne narează toată istoria lui Don Álvaro de Luna de când a ajuns în satul nostru până la exilarea lui şi moartea lui tragică.

Puteţi să vedeţi toate aceste informaţii mai detaliate în acest acelaşi site când vorbesc despre istoria satului Ayllón. Şi poţi să delectezi mai mult, desigur, dacă te plimbi prin pieţe unde se văd artizanii lucrând huma, lemnul, cristalul, şi o grămadă de magazine unde poţi să găseşti costumele acelei epoci, armurile şi mai multe ornamente, chiar Şi dantele confecţionate cu mâini experte după cum puteţi să vedeţi în pozele care se ataşează.

După-amiază, poţi să delectezi de concerte atât de muzică antică cât şi renascentistă şi noaptea toate luminile artificiale au dispărut şi se vede cum iluminează făcliile acelei epoci, satul recapătă un aspect special şi pare un autentic sat medieval. Concertele de muzică celtă sau folk îi dau ultimul dram medieval satului.

Duminica încă continuă sărbătoarea şi în acest fel cei care nu au putut să vină sâmbăta vor putea să delecteze văzând magazinele diferite, şi cei care deja le-au văzut sâmbăta, ar putea să le placă să privească cum se făceau ţiglele manual, sau să mănânce pâine cu cârnat şi o delicioasă slănină care este foarte bună. În plus, dacă nu v-am spus-o, toate cumpărările care se fac în piaţă se plătesc cu maravezi, moneda acelei epoci. Există o bancă unde se schimbă euro în maravezi, pentru că de bună seamă, lumea pieţei nu înţelege ce este un euro.

După-amiază se face un turneu, cu caii cei mai buni cu cavalerii lor, pentru a vedea care este cel care câştigă. Este un spectacol demn de văzut, mie în particular îmi face să cred că sunt în acea epocă. Cavalerii cu armurile lor… Este demn de văzut.

Noaptea, pe loc final, cu muzica celtă sau folk, sărbătoarea se desparte până în anul viitor în care din nou va începe cu muzica care ambientează toată această sărbătoare.

Torneo     Torneo
 

MAI MULTE SĂRBĂTORI

Fireşte acestea nu sunt singurele sărbători care se celebrează în Ayllón, dar sunt cele mai importante, dintre celelalte sărbători care se celebrează în termenul municipal unde se află Ayllón, trebuie să remarc datorită fervorii care trezeşte printre oamenii din zonă, „Pelerinajul Tatălui Veşnic”, pelerinaj care se celebrează în Estenbavela, un sat lângă Ayllón, duminica următoare după Rusalii.

O altă sărbătoare demnă de menţionat este „Crucea de Mai” care se celebrează în prima duminică a lunii mai. Această sărbătoare are loc SCHITUL „HRISTOS SFÂNT” pentru că oamenii satului au multă devoţiune pentru schitul „Hristos Sfânt”, un schit care se află în ieşirea satului, şi că toată lumea, în după-amiesele, are datina să-l viziteze pentru a ruga. INTERIORUL SCHITULUI „HRISTOS SFÂNT” Dar acea zi mergem la schitul „Hristos Sfânt” şi se licităm diferite ofrande: nişte covrigi făcuţi de brutăreasă, carne de miere şi chiar şi ceva făcut la îndemână. Ceea ce se colectează mereu este pentru schit ca să fie mereu gata. Satul îl îngrijeşte cu multă alintare şi respect. După aceea mergem lângă Ex-conventul şi tot satul se strămuta acolo din cel mai bătrân până la cel mai mic care dansează o muzică toată după-amiaza. Este o sărbătoare la cea care am o dragoste specială.

În afară de această sărbătoare sunt altele precum sărbătoarea care se celebrează în joile înainte de Miercurea Cenuşii, în care se mănâncă cea foarte tipică „tinsă”, care este o pâine specială cu omletă şi cârnat; este foarte bun. Şi după aceea, desigur, marţea de carnaval, în care putem să vedem cum cei mai tineri, şi nu atât de tineri, se deghizează cu cele mai imaginative şi decorative deghizări.

INICIO VOLVER

Acest site a fost creat de barcino.cat

Deprecated: Directive 'allow_url_include' is deprecated in Unknown on line 0